Iubire duminică dimineața

octombrie-noiembrie

Noaptea a trecut în viteză. Mici pete de lumină se jucau acum pe podea. Afară, copacii își unduiau ușor crengile dezbrăcate de păsări și se aplecau încet spre pământ. O toamnă arămie invadase orașul. Covoare de frunze roșii împachetau străzile și vântul se ascundea la fiecare colț de clădire. În casă pătrundeau firicele anemice de aer rece pe la geamul uitat întredeschis de aseară. Pe birou - aproape imperceptibil - se auzea ticăitul unui ceas deșteptător care indica ora 10. Paţaikin s-a gândit că ar fi mai bine să nu o trezească imediat pe Totolina care dormea fără zgomot.

În bucătărie era rece. Nikolai a pregătit un ceai cu bucăţi de măr copt şi scorţişoară, peste care a turnat o picătură de whiskey şi două cubuleţe de zahăr brun. S-a întors repede în cameră; Totolina se dezvelise în somn şi acum dormea ghemuită într-un colț al patului. I-a aşezat pilota uşor până peste piept şi atunci (ca la un semnal) picioarele ei s-au întins spre capătul patului fără nici un fel de avertizare. Nikolai i-a zâmbit; îl bucura gândul că acest sfârșit de săptămână era numai al lor. Apoi a închis geamul de la cameră şi a revenit în bucătărie.

Din căni se împrăştia un abur dens şi leneş. (Pentru a nu lăsa ceaiul să se răcească, a aşezat cănile pe ochiul - încă fierbinte - de la aragaz.) A început să cureţe câţiva cartofi pe care i-a dat prin răzătoare. Mii de firicele subțiri și lungi, îmbibate în amidon, stăteau acum îngrămădite într-un castronel mov. Cu mare grijă, Pațaikin a clătit sub un jet de apă rece, fărâmă cu fărâmă, întregul bulgăre de cartofi, până când orice urmă de amidon a dispărut. Câteva ouă proaspete - bătute ca pentru omletă - au fost amestecate cu fulgii abia spălați. În cinci minute a pregătit o compoziţie specială şi a reuşit să umple bucătăria de fum.
"Cel puțin, acum e cald." a gândit, tușind.
La urmă de tot, o delicioasă plăcintă de cartofi aştepta să fie ronţăită.

În linişte deplină, s-a schimbat de hainele care puțin mai devreme au înghițit lacome, ulei sărit din tigaie și nori gri de fum. Apoi a căutat o tăviță pe care a aşezat cele două căni cu ceai şi plăcinta. Dintr-un sertar a scos câteva șervețele, iar din altul două furculițe și un cuțit. A adus totul în dormitor şi s-a băgat în pat lângă Totolina, unde a stat câteva clipe neclintit - destul cât să aiba timp aburul să se plimbe prin cameră. În cele din urmă, a sărutat-o încet și s-a trezit:
- Mmmm... Miroase a bun...