iulie-august
După două săptămâni, cu trupurile amorțite de iubire, cu pielea fierbinte de la prea mult soare, se despărțeau în gară. Pațaikin era nevoit să se întoarcă. Urma să înceapă filmările pentru un mediu-metraj. Totolina avea să mai întârzie o perioadă la mare fără Nikolai.
- Vezi, poate te pupi prea mult cu actrița aia!
- Cine știe?! Dacă tu stai aici...
- Păi și ce să fac? Să mă întorc odată cu tine doar ca să te aștept de una singură până când termini tu filmările? Măcar aici stau cu Tatiana, și mă întorc exact când termini tu de filmat! Să vezi ce neagră am să mă fac! Sâc!
Nikolai o privea cu iubire și ea zâmbea frumos.
- Bine că ai tu timp să te faci neagră!
- Pentru că sunt mai deșteaptă decât tine! De-asta!
- Da? Ia spune-mi, se citește invidia în ochii mei?
- Lasă prostiile și sărută-mă că pleacă trenul!
- Dacă vreau!
- Cum adică?
- Dacă vreau eu, pleacă trenul! Ce nu înțelegi?!
Și gara aia îmbâcsită râdea odată cu ei...
(...)
Mijloc de august. Zilele se consumau lent. Paţaikin aştepta cuminte pe platoul de filmare. Îşi simţea capul greu cât un tanc şi nu mai suporta căldura.
Regizorul nu ştia să se facă înţeles. Nikolai a fost martor la masacrarea unui întreg scenariu de film. Ideile din text erau ucise cu sânge rece şi în locul lor stăteau acum una peste alta o sumedenie de gag-uri care nu se mai lipeau firesc între ele.
Film cu buget redus.
Un cameraman (unicul) cu aceeaşi şapcă neagră îndesată pe cap, mestecând gumă (mereu plictisit, cu o atitudine de om interesant.), şi un sunetist prea puţin experimentat formau echipa.
Paţaikin a hotărât în acea zi să părăsească proiectul.
Totolina umbla prin capul lui...
...0745…
- Ce faci?
- Mă bronzez.
Prin telefon se auzeau buzele ei zâmbind.
- Eu am terminat cu filmul.
- Aşa repede?
- Adică i-am spus regizorului că ies din proiect. Era o porcărie.
- Păi şi ce a spus? Adică nu i-ai dat omului treburile peste cap?
- Nu cred. Păi mai mult am stat pe tuşă. S-au repetat nişte scene, dar de filmat a filmat foarte puţin. Iar cu mine nu a făcut până acum decât o singură scenă din toate. Practic am pierdut trei săptămâni. Plus că filmările se vor lungi şi mai mult decât credeam. Regizorul ăsta habar n-are pe ce lume se află. În fine. I-am spus că ies din proiect. O să îşi găsească pe altcineva, oricum. Nici nu a părut prea dezamăgit. A tras el un pic de mine, dar nu cine ştie ce. Oricum, m-am enervat. Simţem că iese prost şi pe deasupra mai stăteam şi o tonă de timp de pomană. Măcar dacă făceam ceva util... dar veneam la locaţie şi aşteptam cel puţin o oră până să facem ceva. Zilnic. Dar ţi-am mai povestit.
- Ce hipopotam obraznic am eu!... Păi şi atunci nu vrei să vii aici?
- Nu am cum. Încep repetiţiile în teatru peste câteva zile. Nu are rost. Dar aştept să vii tu aici.
- Off...
- Hrrrrmmmmm!
- De ce mârâi ca motanu'?
- Hrrrrrrrrrrrrmmmmmmmmm!
- Măi! Tu nu mă auzi pe mine? De ce mârâi?
- Păi aşa… Că stai pe-acolo cu toţi salvamarii tăi care fac flotări în nisip!
- Care salvamari?
- Ei lasă că ştiu eu! Băieţii ăia care sar de pe dig în apă şi tu faci “maaamăăă”
Prin telefon se auzeau buzele ei râzând.
- Când am făcut eu aşa?
- Când? Mereu faci aşa. Ce? Crezi că eu nu ştiu?
- Băi căpcăunule!
- Nici un căpcăun! Că acum mă supăr! Ia spune: te-ai bronzat frumos?
- Frumos şi uniform. Peste tot.
- Păi normal. Am plecat eu, și gata! Topless! Cel puţin!
- Adică dacă am chef, eu nu pot să fac topless?
- Păi vrei să vin acolo să dau marea în judecată? Să mă bat cu toţi bărbaţii care vor autograful tău!?
- Da!
- Normal. Ce să-i ceri?
- Ameţeală, mă laşi să fac şi eu o baie? Că mi s-a făcut cald tare.
- Da? S-au băgat salvamarii în apă?
- Hrrrmpppfff ce să spun!
- Cu ce eşti îmbrăcată, dacă nu sunt prea indiscret?
- Extrem de sumar. De la distanţă spui că-s goală.
- Fugi şi bălăceşte-te! A, stai! Când te aştept în gară?
- Tu când crezi? Mâine!
- Bine.
- …
- …Ce?
- Te iubesc.
(...)
Şi Paţaikin a aşteptat-o pe Totolina în gară (dar întâlnirea nu poate fi descrisă în cuvinte)...
Comentarii
Trimiteți un comentariu