Nikolai și Totolina

iulie-august În scurt timp Tatiana a reușit să-și închirieze o cameră nu foarte departe de terasa la care lucra. I-a luat poate mai multe zile decât s-ar fi așteptat, dar chiria își dorea să fie cât mai mică, pentru ca banii câștigați pe timpul verii să-i ajungă să-și plătească ultimul an de studii la facultate. Nikolai și Totolina erau singuri. Se întunecase de mult și amândoi stăteau întinși în patul îngust de o singură persoană, fără să spună nimic. Se auzea muzică în surdină de la o terasă de pe plajă; perdelele de la geamuri se legănau ușor în adierea vântului cald de vară iar în cameră mirosea a liliac. Seara se consuma lent. Totolina își înfășura picioarele în jurul lui Pațaikin, care întors pe o parte, o privea. Nikolai și-a plimbat degetele pe șoldurile ei încet, până când degetele au devenit palmă, iar palma s-a transformat în albie pentru sânul ei stâng. Buzele Totolinei s-au apropiat de ale lui și înainte să-l sărute l-a cuprins în brațe. - Te vreau! Universul exis...

iulie-august Se știau de numai câteva luni dar își doreau să se devoreze unul pe celălalt până în punctul în care ar fi devenit o singură ființă. Mereu când se întâlneau, puținele ore pe care le petreceau împreună ar fi vrut să dureze o veșnicie. Timpul nu a fost niciodată de partea lor până acum, când în loc de ore aveau parte de zile. Primele semne ale dimineții au fost strigătele îndepărtate ale unor copii (poate de pe plajă) și soarele care a năvălit în cameră ca o avalanșă. Totolina a deschis ochii încet. Nikolai sforăia ușor, cu minuscule borboane de transpirație pe frunte. Nu era nicio adiere de vânt. În cameră domnea o căldură apăsătoare care parcă sugea tot aerul din atmosferă. Totolina a căutat-o din priviri pe Tatiana, și a înțeles repede că era plecată. În secunda următoare, sunetul strident al unui claxon de mașină l-a trezit pe Nikolai. - De ce ai dat drumul la calorifer? Ți-e frig? Totolina a izbucnit în râs. - Măi hipopotamule, tu nu știai să așa e vara? La tin...

iulie-august Paţaikin a coborât din tren cu fruntea transpirată şi o privire rătăcită. Totolina, bronzată toată, îmbrăcată într-o rochiță înflorată şi mirosind a sare, zâmbea frumos: - Marţipanule! - Pe cine faci tu „marţipan”, urâto!? Gara aia îmbâcsită zâmbea odată cu ei. - Pe tine! Doamne, iar or să mă doară pomeţii. Cu tine nu mă pot opri din râs!.. - Fii serioasă! - Măi marţipanule, nu mai ţipa şi sărută-mă! ....Mmmm...e bun! - Tu eşti sărată. - Ştiu! - Ce-ai venit goală la gară? Vrei să se accidenteze ăştia pe aici? - Ei, da! Cine? - Păi lumea, cine!? - Da' ce are lumea cu mine? Ce lume? - Pfffff! - Şi cum adică goală? Uite ce drăguţă sunt! Şi eşti transpirat! Câh! Trebuie să te băgăm în mare! - Măi da' cum îşi dă ea seama de toate! Ca un om mare! - Ah, da... Nu ştiu cum o să facem că băbuţa nu ştie decât de mine. Adică nu ştia că vine cineva să mai stea cu mine. În plus a trebuit să vină și Tatiana să stea la bătrână pentru o noapte sau două, pân...

iulie-august Totolina trebuia să plece pentru că – spunea ea – Tatiana a aranjat închirierea unei camere pe numele unei persoane care nu era acolo. - Bine că te pricepi tu să faci ca lucrurile să sune pompos! - Dar aşa e, nu? - De ce nu ai avut răbdare? Puteai să o rogi pe Tatiana să îţi găsească o cameră peste două-trei săptămâni. - Era prea târziu atunci. Nu mai găsea nimic. Toată lumea caută acum. - Ah, am înţeles. Scuză-mă! Dacă nu pleci la mare până pe 30 iunie, nu mai pleci deloc. Aşa-i? Că nu mai ai unde să stai! Oricum, toată planeta merge la Eforie si stă câte 3 luni acolo. - De ce eşti rău? - Păi nu vezi că vorbeşti prostii? Pe lângă faptul că vrei să stai toată vara la mare! Pe lângă asta, (!) puteam să mergem cu izoprenu' în spate şi tot plecam. Luam un cort după noi şi-l aruncam pe jos prin Vamă! Cum adică nu ai unde să stai? Rahat! - Eu vorbesc de Eforie! Că doar acolo trebuie să ajung ca să mă pot întâlni cu Tatiana, nu!? - Şi eu vorbesc despre n...

iunie Pe atunci, Paţaikin lucra în provincie, la un teatru mic, uitat de lume. Dar chiar şi aşa, vara tot trebuia să meargă la repetiţii. Tot vara, era şi timpul pe care Totolina îl aştepta cu nerăbdare; era anotimpul în care ea şi Paţaikin puteau să evadeze undeva împreună. Educatoare la Grădiniţa nr. 48 (cu profil bilingv) de pe Strada Tei, Totolina îşi planifica cu atenţie cele 3 luni de libertate. Mai întâi se rupea de realitate preţ de 2 săptămâni. Tot acest timp îl petrecea acasă, în familie, făcându-și simțită prezența mai mult decât de obicei. Avea grijă să zâmbească destul astfel încat cei din casă  să regăsească în ea aceeaşi fată care în urmă cu 10 ani îl transforma pe Mototol în ponei. (Mototol era câinele familiei care murise vara trecută). Pentru că în timpul anului era prea ocupată să mai îngrijească lalele din grădină împreună cu Doamna T și prea obosită să-l mai ajute pe Domnul T cu rebusurile, acum încerca să recupereze. Totolina trebuia să îşi mai...